astazi, oamenii au fost mai roboti decat oricand. pentru ca vremea de afara asa ne-a vrut. a plouat mocaneste de mai bine de o zi, iar azi mergand pe strada, aveam impresia ca ei aveau hainele groase gata puse in cui numai pentru a fi imbracate.taciturni, obositi la primele ore din dimineata,grabiti si mai infrigurati decat mine.
mi-e dor de Oana (Pellea). nu am crezut ca mai pot citi ceva care sa ma prinda atat de mult. scriitura e perfecta pana la punctele de suspensie. atata viata as dori. mi-e drag de oameni, poate tocmai de-aia ei ma ranesc cel mai tare. unul tocmai a incercat. ar putea sa insiste, pentru ca nu a reusit. mi-aduc aminte cand a murit Amza. de fapt, imi amintesc cum am aflat de moartea lui Omar Sharif de Băileşti ( ce expresie ieftina). o camera luminata de un bec de 40. frig afara, cald, bine si miros de carnati proaspeti in odaie. eram printre prieteni. ai parintilor. un canton in mijlocul campului dobrogean. am tacut. toti. eu, pentru ca m-am speriat: A murit Nea Mărin! ei, din respect. atat. am avut un unchi. ii semana lui Amza. l-a luat si pe el Dumnezeu.
seara...mâţa unde n-ajunge zice că pute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu esti...