Îmi place să merg pe stradă dimineaţa. Să văd oameni, să le citesc ziua pe faţă. Azi, însă, m-am uitat în noroi. Mult noroi pe jos, colorat cu pungi de pufuleţi triste, mototolite sub tălpile neglijente de trecător. Şi m-am lovit de maşini parcate strategic pe trotuare, printre zeci de tarabe de mărţişoare.
"Hai mă că încep să vină!", se bucura tuciuriul care avea de vânzare şnuruleţe alb-roşii luate sigur din "import", că noi nici măcar să împletim nu mai suntem în stare.
Vine Mărţişorul, dar nu mai e bucurie. Tot ce e prea mult strică. Până pe opt martie, aceleaşi kitschuri. Unde sunt coşarii din paie şi gargariţele? De ce ar vrea cineva să ofere cercei de tablă pe post de mărţişor? De ce aş crede că un breloc este "vestitorul primăverii"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu esti...