Presupun că foarte bine. Eu nu am de unde să ştiu pentru că sufăr de cealaltă boală, la fel de gravă, dar mult mai păguboasă: Sfânta naivitate. Poli opuşi, deci, atracţie puternică. Şi peste tot a existat o jigodie care să aibă câte ceva de împărţit cu persoana care nu i-a făcut nimic, a stat în banca ei şi, tocmai de-aia, a fost imediat încadrată la categoria periculoşi şi proşti.
De ce? Pentru că sunt liniştiţi, nu pârăsc şefilor, pentru că încearcă să înţeleagă cauza şi abia apoi să o remedieze, se analizează pe ei înşişi şi, abia după aceea, încep să riposteze. Şi, fiindcă că toate aceste procese necesită timp, jigodia crede că adversarul, cu care de cele mai multe ori încearcă să se împrietenească, suferă de prostie cronică şi întinde coarda. Însă, ce nu ştie jigodia este că Sfânta naivitate, ca orice sfânt, dispune de pedepsele cele mai aspre. Treabă verificată.
Bine că, din punctul asta de vedere, sunt liniştită ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu esti...